Punctul G este o zona cu potential ridicat de eroziune a vaginului care, atunci cand este stimulata, poate duce la excitare sexuala si orgasm. Desi conceptul de orgasme vaginale apare in secolul al XVII-lea, termenul ” punctul G” nu a fost inventat pana in anii 1980. Punctul G este numit dupa Eric Grafenberg, un ginecolog german, a carui cercetare din anii 1940 a documentat aceasta regiune sensibila in vagin la unele femei.
Cateva aspecte ale anatomiei genitale au declansat o dezbatere stiintifica ca si bine cunoscutul punct G (cunoscut si sub numele de punctul Grafenberg). Unii cercetatori au sustinut ca este un loc anatomic distinct, sustinand ca au gasit dovezi definitive pentru existenta sa, in timp ce altii au sustinut ca dovezile care stau la baza acestor afirmatii sunt departe de a fi convingatoare.
De exemplu, un raport de caz din 2012 publicat in Jurnalul de Medicina Sexuala a descris punctul G ca un “sac bine delimitat, cu pereti care semanau cu tesuturile fibro-conective si seamana cu tesuturile erectile.” In schimb, un document de revizuire publicat in aceeasi revista in 2012, a concluzionat ca “masurile obiective nu au reusit sa furnizeze dovezi puternice si coerente pentru existenta unui loc anatomic care ar putea fi legat de faimosul punct G”.
Deci, care-i treaba? Punctul G este o parte distincta a anatomiei genitale feminine sau nu?
Un nou studiu a urmarit sa clarifice lucrurile prin furnizarea uneia dintre cele mai mari si mai amanuntite explorari anatomice din aceasta zona. Acest studiu s-a bazat pe rezultatele a 13 disectii post-mortem ale peretelui frontal al vaginului (retineti ca punctul G este de obicei descris ca fiind pe peretele frontal al vaginului).
Rezultatele acestei anchete nu au evidentiat nici o structura anatomica unica corespunzatoare punctului G (cel putin nu una pe care cercetatorii o vedeau macroscopic sau cu ochiul liber). Constatarile sugereaza ca, mai degraba decat sa se gandeasca la punctul G ca o structura unica in regiunea genitala, ar putea fi in loc mai bine gandit ca zona in care partea interioara a clitorisului, uretrei si vaginului se intampla sa se intersecteze
Ejacularea masculina
La barbat, orgasmul este insotit de ejaculare: reprezinta eliminarea de sperma prin meatus uretrei (orificiu situat la extremitatea penisului).Ejacularea este un proces reflex care se produce atunci cand excitatia sexuala depaseste un anumit prag.
Ejacularea are loc in doua faze, intim legate:
Intr-o prima etapa, canalele deferente, veziculele seminale si prostata se contracta, expulzand sperma catre baza uretrei, ceea ce provoaca o tensiune in aceasta regiune. Aceasta faza este resimtita de barbat ca un punct de Ia care nu to mai poti intoarce “point of no return”, dupa care orgasmul se va produce (este punctul din care ejacularea devine inevitabila).
Apoi, se produce expuizarea spermei: muschii situati in jurul bazei penisului si anusului se contracta, fenomen insotit de senzatii voluptuoase ale orgasmului. Aceasta este ejacularea, sperma fiind expulzata prin meatul uretrei.
La pubertate, primele ejaculari pot avea loc fara emisie de sperma, producerea acesteia nefiind, Inca, functionala.
In timpul somnului, poate avea loc o ejaculare; acest fenomen este numit, uneori, emisie nocturna sau polutie nocturna. Aceste incidente au loc, mai ales, in timpul adolescentei, dar se pot produce si Ia varsta adulta, intr-un ritm mai mult sau mai putin regulat. Polutia nocturna este considerata ca find un fenomen normal. Ejacularea nocturna nu corespunde, intotdeauna, unui vis erotic. Nu exista, nici o legatura intre abstinenta sexuala si frecventa ejacularilor nocturne.
