Cea de-a 37-a saptamana

Din doua, una.Fie am cam exagerat cu savarina cu frisca pregatita de soacra mea special pentru ziva mea de nastere, si burta mea protesteaza. Fie ceea ce am simtit in burta, o senzatie de intepatura, sunt primele contractii.

Asezata in fata sefului cel mare care explica echipei de publicitate cu ce „se mananca” planul „media” pentru anul 1999, trec in revista mental toate etapele planului catastrofa. Mai intai telefonul ca sa-i dau un bip lui Ion.Punctul doi: sa-i telefonez mamei.Punctul trei: sa merg cu colega mea Nadia la maternitate. „Sunteti de acord cu acest plan, doamna Ionescu? Vreau sa spun ca anul acesta este mai bine sa ne orientam spre o campanie de presa decat spre una de spre una de afisare?…”

Iulia Ionescu, cu tot respectul, nu are nimic de comentat. l-a venit sorocul sa nasca.

Se ridica si isi indreapta degetele spre telefonul cu clape. Formeaza febril numarul de telefon al sotului ei, urmat de codul „B.B.”. Abia baguie: „Scuzati-ma, ca se apropie, trebuie sa-l anunt pe sotul meu”, in fata echipei „media” care ramane muta, fara replica, uitand de toate panourile de afisaj. Nadia, draguta de Nadia, a si tras masina la scara. Ea o conduce pe viitoarea mamica la maternitate. „Ce s-a intamplat?”, intreaba moasa.

Ca sa remarce, dupa examinarea colului: Colul este inchis. Puteti sa va intoarceti acasa. O sa mai vedem dupa cea de-a 37-a saptamana.” Ion, care a sosit deja la spital cu un buchet de trandafiri galbeni, isi retine cu greu zambetul.

Nu stie inca, bietul de el, ce noapte are sa-I astepte in ziva Z. Pe pat, cu cronometrul in mana, masurand pauza dintre doua contractii, cum se masoara victoriile sportivilor la maraton. Moasa ii spune: „Daca se intetesc, la 6-7 minute, puteti sa o aduceti.”

Am fost o fetita cuminte, o tanara bine crescuta, iar in prezent sunt o tanara femeie bine din toate punctele de vedere.Insa cand am descins in viteza la ora 4 dimineata la maternitate, tinandu-ma de burta, sau cand trebuie sa-mi semnez actele de angajare sau mi se cere „CV”- ul, simt ca explodez. Asa cum a explodat acum cateva ore micutul dop care asigura etanseizarea lichidului in care se scalda printul meu de 9 luni. O iau pe urmele unei infirmiere care nu da pe dinafara de dragalasenie si care ma conduce cat ai zice peste in sala de travaliu.